Dictionar

canabis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., it. cannabis)

1. cânepă indiană.
2. stupefiant din canabis(1).
 

canabism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cannabisme)

1. intoxicație cu cânepă indiană; intoxicație acută sau cronică cu canabis; intoxicație cu canabinol.
 

canabicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (canabicultură)

1. cel care se ocupă cu canabicultura; cultivator de canabis sau de cânepă indiană.
 

canabicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (canab- + -cultură, cf. fr. canabiculture)

1. cultivarea canabisului; cultivare a cânepii de India, pentru marijuana.
 

canabism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cannabisme)

1. intoxicație cu cânepă indiană; intoxicație acută sau cronică cu canabis; intoxicație cu canabinol.