Dictionar

cant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kante)

1. margine, muchie.
2. parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru.
 

-ACANT

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. akantha „spin, țeapă”)

1. „ghimpe, spin”.
 

cantabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cantabile, lat. cantabilis)

1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.
 

cantabile

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantabile)

1. adv. (muz.) cantabil.
2. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod.
 

cantabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantabilità)

1. însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.
2. calitate a versurilor de a fi muzicale.
 

cantal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantal)

1. brânză de rețetă franțuzească, fermentată, cu pastă dură.
 

cantalup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantaloup)

1. pepene galben, foarte dulce și cu coaja groasă.
 

abundent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)

1. care abundă; în cantitate mare; profuz.
2. (var.) abundant.
3. (antonim) rar.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
 

acantifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthifère)

1. (bot.) care poartă spini; acantofor.
 

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.
 

acantocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocytose)

1. prezența acantocitelor în sânge.