Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adiudicare după fr. adjuger)
1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitaţii publice.
2. refl. a-şi atribui, a-şi lua ceva.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. adjudicataire)
1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adjudicateur)
1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitaţie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. réadjuger)
1. a adjudeca din nou; a reînnoi actul prin care se adjudecă ceva.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. adjudicataire)
1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adjudicateur)
1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. licitation, lat. licitatio)
1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. réadjuger)
1. a adjudeca din nou; a reînnoi actul prin care se adjudecă ceva.