Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)
1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. adoptiens)
1. (Evul Mediu) membri, adepţi ai adopţianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)
1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adopta)
1. acțiunea de a adopta; act juridic între două persoane (adoptatorul și persoana adoptată) ce stabilește relații juridice similare cu cele rezultate din filiație; adopție, înfiere.
2. însușire a felului de a vedea al altuia; însușire a comportamentului altuia.
3. acceptare a unei păreri, metode etc.
5. aprobare prin vot a unui text legislativ; acceptare în urma unui vot.