Dictionar

Rezultate principale (Adresă):

Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Adresa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.

2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).

3. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.


Rezultate secundare (Adresă):

Adresabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Adresant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.


Adresare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adresa)

1. acțiunea de a adresa.

2. trimitere a unei scrisori, pachet etc.

3. scriere a adresei pe o scrisoare, pachet etc.

4. îndreptare către cineva pentru a spune ceva.

5. îndreptare către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.

6. (inform.) acțiunea de identificare a locațiilor de memorie printr-o adresă care permite accesul direct la informațiile procesate sau care urmează fie procesate.


Acosta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.

2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.


Adresa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.

2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).

3. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Adresant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.


Antet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. en-tête)

1. indicaţie (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conţinând numele, adresa etc. ale unei instituţii, întreprinderi sau persoane; header.


Apel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.

2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.

3. îndemn, cerere, rugăminte.

4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.

5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.