Dictionar

Rezultate principale (Advent):

Advent

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.

2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.


Rezultate secundare (Advent):

Adventice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adventice)

1. tunică externă, de ţesut conjunctiv, care înveleşte arterele.


Adventism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adventism, germ. Adventismus)

1. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ.


Adventist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.

2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.

3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.


Adventiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.

2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.

3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.

4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.

5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.

6. rădăcină = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.

7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.


Adventiv; accidental

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adventitious

2. FR adventicies

3. EN adventitious; accidental

4. DE adventiv; zufällig

5. RU придaточный

6. HU járulékos; esetleges; váratlanul megjelenő; behurcolt


Adventiv; imigrat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adventivus; advenus; immigratus

2. FR adventif; immigré; étranger

3. EN adventive; immigrated

4. DE adventiv; eingeschleppt; fremd; später hinzukommend; eingewandert; dazukommend

5. RU aдвентивный; зaносный; иммиrрировaнный

6. HU jövevény, behurcolt, bevándorolt


Adventist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.

2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.

3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.


Banian

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. banian)

1. smochin din India, cu numeroase rădăcini adventive aeriene verticale; smochinul pagodelor.


Crampon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.

2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.

3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.

4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.

5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.


Mangrove

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. mangrove)

1. formaţiune vegetală (sub)tropicală de arbori şi arbuşti cu numeroase rădăcini adventive, caracteristică ţărmurilor maritime mlăştinoase inundate în timpul fluxului.


Procumbent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. procumbens)

1. (despre tulpini) care stă culcat pe pământ fără formeze rădăcini adventive.


Radicant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. radicant)

1. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agaţă prin asemenea rădăcini.