Dictionar

beatific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. béatifique)

1. care beatifică.
2. (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală.
 

evrica

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. evrika)

1. (exclamație de bucurie, la rezolvarea unei probleme dificile) am găsit!.
 

exulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exulter, lat. exultare)

1. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit.
 
 

exultanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exultance)

1. actul sau condiția de a simți o bucurie înălțătoare; mare bucurie pentru un succes, o victorie et cetera; exultație.
 

gaudeamus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gaudeamus, să ne bucurăm)

1. cântec bisericesc de bucurie.
2. cântec, imn al elevilor și studenților absolvenți.
3. masă veselă.