Dictionar

Rezultate secundare (Deştept):

Deșteptăciune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștept + -ăciune)

1. facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; însușirea de a fi deștept; inteligență.

2. (adesea ironic) faptă sau vorbă de om deștept.


Deșteptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștepta)

1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.

2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.

3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.

4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.

5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.

6. stimulare a inteligenței.

7. (antonime) adormire, culcare.


Deșteptat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (deștepta)

1. faptul de a se deștepta din somn; deșteptare.

2. (concret.) momentul deșteptării, când se trezește cineva din somn.


Deșteptat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (deștepta)

1. care s-a trezit din somn.

2. (fig.) scos dintr-o stare de inerție, de indiferență, de înapoiere.

3. (înv.) deștept.

4. (înv.) înviat.


Deșteptică

Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (deștepta + -ică)

1. (bot.) plantă nedefinită mai îndeaproape care înlătură somnul și starea de leșin prin mirosul ei.


Inteligent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intelligent, lat. intelligens)

1. deştept, ager la minte, pătrunzător.

2. care denotă inteligenţă.


Inteligenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)

1. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune.

2. om inteligent.

3. ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane.


Redeştepta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réveiller)

1. tr., refl. a (se) deştepta din nou, a readuce (în simţiri), a-şi reveni în fire.

2. (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni.

3. tr. a reaminti, a evoca.


Resurecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.

2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.

3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.

4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.

5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.

6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.

7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.

8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.

9. (var.) resurecțiune.


Sonerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonerie, it. soneria)

1. instalaţie de semnalizare acustică, dintr-un electromagnet şi un ciocănel care loveşte într-un clopoţel.

2. buton care declanşează o asemenea instalaţie.

3. mecanism care permite unui orologiu deşteptător, unui telefon etc. sune.


Spiritual 1, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spirituel, lat. spiritualis)

1. care aparţine spiritului.

2. intelectual, sufletesc.

3. inteligent, deştept, ager; înzestrat cu umor.