OK
X
influența
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. influencer)
1.
a
exercita
o
influență;
a
înrâuri.
influență (2)
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (it. influenza)
1.
(med.)
boală
infecțioasă
acută
și
contagioasă,
endemică
și
epidemică,
cauzată
de
anumite
virusuri
(gripale);
gripă.
influență 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. influence)
1.
acțiune
exercitată
asupra
unei
ființe
sau
a
unui
lucru,
putând
să-i
modifice
conținutul,
caracterul,
forma
etc.
2.
putere,
trecere,
precădere.
influențabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. influenşable)
1.
care
poate
fi
influențat
cu
ușurință.
actinotropism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. actinotropisme)
1.
îndreptare
a
plantelor
către
radiațiile
de
lumină.
2.
mișcare
de
curbură
sub
influența
unor
radiații
unilaterale
de
lumină.
acțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. action, lat. actio)
1.
desfășurare
a
unei
activități;
faptă.
2.
operație
militară
(ofensivă
sau
defensivă).
3.
ceea
ce
arată
un
verb.
4.
totalitatea
întâmplărilor
dintr-o
operă
epică
sau
dramatică.
5.
efect,
influență.
6.
proces.
7.
cerere
prin
care
se
deschide
un
proces.
8.
hârtie
de
valoare
care
reprezintă
o
cotă
fixă
din
capitalul
unei
societăți
comerciale
și
care
dă
deținătorului
dividende.
aerotropism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérotropisme)
1.
(bot.)
tropism
sub
influența
oxigenului
din
aer
(la
creșterea
rădăcinii,
a
tubului
polinic);
anemotropism.
aglutinoscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. agglutinoscope)
1.
aparat
pentru
observarea
aglutinării
bacteriilor
sau
a
unor
componenți
celulari,
sub
influența
aglutininei
din
serul
sangvin.
agroecologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (agro- + ecologie)
1.
ramură
a
ecologiei
care
studiază
influența
factorilor
de
mediu
abiotici
asupra
plantelor
de
cultură.
altera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)
1.
refl
a
se
descompune;
(despre
alimente)
a
se
strica.
2.
(despre
roci)
a
(se)
dezagrega.
3.
(lingv.;
despre
sunete)
a-și
modifica
pronunțarea
sub
influența
altui
sunet.
4.
tr.
a
denatura
adevărul.
5.
(muz.)
a
se
modifica
înălțimea
unui
sunet.