OK
X
anou
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anneau)
1.
cerc
realizat
dintr-un
material
dur
și
folosit
pentru
a
atașa,
reține
sau
înfășura
ceva.
2.
bijuterie
anulară;
inel.
3.
ceva
care
amintește
de
această
formă.
cazinou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it. casino)
1.
local
public
în
stațiunile
turistice
și
balneoclimatice,
cu
săli
de
jocuri,
spectacole,
dans,
restaurante.
chimonou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kimono)
1.
halat
cu
mâneci
foarte
lungi.
2.
croială
de
îmbrăcăminte
femeiască
în
care
mâneca
este
dintr-o
singură
bucată
cu
talia.
3.
haină
femeiască
(de
casă)
croită
astfel.
gen nou
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
genus
novum
2.
FR
genre
nouvel
3.
EN
new
genus
4.
DE
neue
Gattung
5.
RU
новый
род
6.
HU
új
nemzetség,
fiatal
nemzetség
lanternou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lanterneau)
1.
mică
lanternă
(3)
pe
acoperișul
unei
hale,
pe
cupola
unui
dom.
linou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. linon)
1.
olandă
subțire
pentru
batiste,
bluze
etc.
aclimata
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. acclimater)
1.
a
se
obișnui
cu
un
nou
mediu
biologic;
a
se
obișnui
cu
noi
condiții
de
viață,
activitate,
gândire;
a
(se)
aclimatiza.
2.
(antonim)
a
dezaclimata.
aculturație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. acculturation)
1.
complex
de
transformări
care
au
loc
în
planul
culturii
ca
urmare
a
contactului
între
grupuri
sociale
având
culturi
deosebite;
adaptare
a
unui
individ
(grup)
la
o
nouă
cultură.
adventist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)
1.
(adept)
al
adventismului.
2.
I.
care
aparține
adventismului,
privitor
la
adventism.
3.
II.
(religie)
credincios
care
așteaptă
o
nouă
venire
a
lui
Hristos
pe
pământ.
adverbial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1.
(despre
cuvinte,
construcții
gramaticale)
cu
valoare
de
adverb.
2.
(gramatică)
locuțiune
~ă
=
grup
de
cuvinte,
fixat
prin
utilizare,
care
poate
fi
înlocuit
cu
un
adverb
într-o
propoziție
pentru
a
forma
o
nouă
propoziție
(corectă
din
punct
de
vedere
gramatical);
(abreviere)
loc.
adv.
afixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. affixation)
1.
proces
morfologic
prin
care
un
grup
de
litere
(afixul)
este
atașat
unui
cuvânt
de
bază,
sau
rădăcină,
pentru
a
forma
un
cuvânt
nou.
ANA-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ana-, cf. gr. ana „înapoi, în sus”)
1.
„în
sens
contrar,
din
nou,
în
sus,
în
afară”.