Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE wald; hain; waldung; gehölz
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT nemoralis; nemorensis; nemorosus; nemoreus; nemophilus; silvaticus; silvestris; silvicolus; silvicola
2. FR némoral; sylvicole; sylvestre; forestier; sylvan
3. EN nemoral; sylvicolous; sylvestrian; in woods
4. DE waldbewohnend; hainbewohnend; im Walde; in Gehölzen; waldig; waldwachsend; waldliebend
5. RU лесной; в лесу; в рощaх; обитaющий в лесу
6. HU erdei, erdőben élő, erdőlakó
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU elegyes erdő, kevert erdő
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR forêt de conifères; forêt résineuse
3. EN coniferous forest; coniferous wood; soft-wood forest
6. HU fenyőerdő, tűlevelű erdő, fenyves
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR bois de feuillus; forêt de feuillus; bois d’arbres à feuilles caduques
3. EN leafy wood; frondose wood; hardwood forest; broadleaves forest; wood of deciduous trees
5. RU лиственный лес
6. HU lomblevelű erdő, lombhullató erdő, nemorális erdő
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR terre essartée; terrain défriché
4. DE gefölltes wald; rodeland
5. RU корчёвaнный лес
6. HU tarvágás, véghasználatú erdő
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR peuplement originel; forêt vierge
4. DE urwald; primärwald
5. RU девственный лес; дремучий лес
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. avant-steppe)
1. zonă de tranziție între pădure și stepă; silvostepă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-feu)
1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couronnement)
1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.
2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. défricher)
1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porţiune de pădure; a despăduri.
2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esenţiale, fără a trata fondul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essence, lat. essentia)
1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă.
2. în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.
3. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe.
4. substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar.
5. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (exploata + -tor)
1. (cel) care exploatează munca altuia.
2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc.