Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU társnév, rokonértelmű név, szinonímia, jelenleg nem érvényes név
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. synonyme)
1. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul.
2. s. n. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul.
3. joc care cere dezlegătorului să găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)
1. adj. referitor la sinonimie.
2. derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.
4. totalitatea sinonimelor unei limbi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szinonímia, rokonértelmű szó v. kifejezés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. synonymie, lat. synonymia)
1. însuşirea de a fi sinonim; sinonimitate.
2. posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sinonim + -itate)
1. (semantică) relația de asemănare de sens între două sau mai multe entități lingvistice; sinonimie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (engl. synonymize, fr. synonymiser)
1. a exprima prin sinonimie.
2. a exprima același lucru cu alte cuvinte.
3. a exprima ceva printr-un cuvânt cu sens apropiat.
4. (mai ales despre cuvinte) a se ~ = a deveni sinonim (unul cu altul).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -age)
1. „acţiune”.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. anesthésiant)
1. (produs, substanță) care anesteziază.
2. (produs, substanță) având capacitatea de a anestezia, de a adormi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antonymie)
1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autofécondation)
1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azalée)
1. (botanică) în sens larg, sinonim cu rododendron, și fostul nume al mai multor plante din genul Rhododendron; numele vernacular desemnează astăzi așa-numiții rododendroni „chinezi” (cu frunze caduce) și rododendronii mici de interior veșnic verzi, numiți „japonezi”.
2. (botanică) arbust ornamental, originar din China, cu flori roșii, roz sau albe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. critériologie)
1. studiu logic al criteriilor.
2. știința criteriilor de judecată, de cunoaștere a adevărului; (cvasi-sinonim) epistemologie.