Dictionar

betaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétaïne)

1. substanță, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr.
 

arcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană.
 

confia 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confier)

1. tr. a încredința cuiva un secret, o taină.
2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.
 

condifențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confidentiel)

1. care se poate comunica în taină; secret.
 

discret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discret, lat. discretus)

1. adj. care știe să păstreze un secret, o taină.
2. rezervat, reținut (în purtări, în vorbe).
3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.
4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
5. (fig.) greu, puțin perceptibil.
6. adv. fără să atragă atenția.
 

discreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discrétion, lat. discretio)

1. însușirea de a fi discret.
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată.
3. (fam.) la ~ = din belșug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva).
 

enigmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă.