OK
X
aflatoxină
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aflatoxinum
2.
FR
aflatoxine
3.
EN
aflatoxin
4.
DE
Aflatoxin
5.
RU
aфлaтоксин
6.
HU
aflatoxin,
rákkeltő
hatású
gombaméreg,
az
Aspergillus
penészgombák
termelik
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abisal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
1.
referitor
la
abis.
2.
aflat
în
zona
de
mare
adâncime
și
fără
de
lumină
a
mărilor
și
oceanelor.
3.
regiune
~ă
=
zonă
de
mare
adâncime
a
fundului
mărilor
și
oceanelor.
4.
referitor
la
subconștient.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
advers, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)
1.
situat
în
față;
contrar,
opus.
2.
(bot.)
pus,
aflat
față
în
față
(antere,
frunze).
3.
(bot.)
cu
adaptare
la
împrejurări
nefavorabile.
4.
parte
~ă
=
adversar
(într-un
proces).
5.
(fig.)
potrivnic.
aerian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérien)
1.
aflat
în
aer
sau
care
conține
aer.
2.
produs
în
aer.
3.
referitor
la
aviație.
4.
linie
~ă
=
traseu
aeronautic;
alarmă
~ă
=
alarmă
prin
care
se
anunță
un
atac
aerian.
5.
(fig.)
diafan,
transparent;
vaporos.
6.
(fam.)
distrat,
visător.