Dictionar

Rezultate secundare ((învechit)):

Eter 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.

2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.

3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.

4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.

5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).


Explozibil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. explosible)

1. (substanță) care poate exploda; exploziv.

2. (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil.

3. (anton.) inexplozibil, neexplozibil.


Pudlaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. puddlage)

1. procedeu (învechit) de obținere a oțelului prin afinarea fontei cu oxigen; pudlare.


Glumă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (sl. glumŭ, bg. gluma)

1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.

2. vorbă care provoacă râs.

3. faptă hazlie.

4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.

5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.

6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.

7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.

8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.

9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.

10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.

11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.


Defăimare

Parte de vorbire: s.
Origine: (defăima)

1. ponegrire, clevetire, calomnie, hulă.

2. (învechit) dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură.


înșirui

Parte de vorbire: vb. tranz., refl.
Origine: (în + șir + suf. -ui)

1. (cu privire la mărgele) a înșira.

2. (cu privire la alte lucruri) a așeza în șir.

3. (cu privire la unități militare) a așeza în ordine de marș sau de bătaie.

4. a expune pe rând, a enumera.

5. (învechit) a înconjura, a îngrădi.