Rezultate secundare ((învechit)):
Carambolaj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambolage)
1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.
2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.
Criminalist, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. criminaliste)
1. jurist specialist în criminalistică.
2. specialist în criminologie; criminolog.
3. (învechit) cel care a săvârșit o crimă; criminal.
Didascalie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)
1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.
2. instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.
3. notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.
Eter 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).
Explozibil, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. explosible)
1. (substanță) care poate exploda; exploziv.
2. (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil.
3. (anton.) inexplozibil, neexplozibil.
Interpoziţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interposition, lat. interpositio)
2. stare a unui lucru așezat între altele; poziție a unui corp situat la mijloc între alte două corpuri.
3. (fig.) intervenție a unei autorități superioare.
4. (jur.; sintagmă) ~ de persoane = act efectuat printr-un intermediar.
5. (var.) (învechit) interpozițiune.