jupuit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (v. jupui)
Etimologie: (v. jupui)
1. (despre corp ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit.
2. (despre piele) luat, tras de pe corp; descuamat; julit.
3. (despre arbori) curățat de coajă; cojit.
4. (despre lucruri) deteriorat, ros, uzat.
5. (despre pereți, tencuială) coșcovit.
6. (figurat; despre oameni) jefuit.
7. (regional; despre cai) bătrân și slab.
8. (Transilvania) lovit.
9. (var.) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat.