antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.

bicipital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicipital)

1. (anatomie) referitor la mușchiul biceps.

bicuspid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicuspide)

1. (anatomie) califică un organ care se termină cu două vârfuri; bicuspidat.

cuneiform, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. cunéiforme)

1. I. în formă de cui; (rar) cuneat.
2. scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic.
3. (despre un sistem de scriere) care utilizează litere în formă de cuie; care folosește acest tip de scriere.
4. (mineralogie) caracterizează un octaedru cu patru fețe triunghiulare și patru trapezoidale.
5. (anatomie) cartilaj ~ = cartilaj mic situat în laringe.
6. II. literă folosită în acest sistem de scriere.
7. III. (anatomie) os al tarsului.
8. (anatomie) tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

fetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fœtal)

1. care se referă, care este specific fătului.
2. (reproducție) ape ~e = fluid conținut în membranele (fetale) care înconjoară fătul și care se scurge în momentul nașterii; (prin hiponimie) lichid amniotic.
3. (anatomie) membrană ~ă = membrană care înconjoară fătul.

gliocite

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gliocyte)

1. (anatomie) celule care formează mediul neuronilor; celule care îndeplinesc funcția de hrănire și de susținere a neuronilor, care asigură izolarea țesutului nervos și protecția de corpuri străine în caz de leziune; celule gliale.