antelie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthélie)

1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.
2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.

astrofotometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrophotométrie)

1. (astronomie) știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; fotometrie astronomică.

azimutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azimutal)

1. (astronomie) referitor la azimut; care reprezintă sau măsoară azimuturile.
2. cerc ~ = cerc care trece prin linia verticală a unui loc.

comensurabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commensurabilité)

1. calitatea a ceea ce este comensurabil.
2. faptul că orice mărime poate fi comparată cu alta folosind o unitate de măsură comună.
3. (filosofia științei) vorbim de ~ între două științe atunci când ele împărtășesc un limbaj comun.
4. (etică) posibilitatea de a plasa două principii la același nivel moral și de a le compara.
5. (astronomie) două obiecte care orbitează, cum ar fi planetele, sateliții sau asteroizii prezintă ~ dacă coeficientul perioadelor lor orbitale poate fi scris ca un număr rațional.
6. (antonim) incomensurabilitate.

firmament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. firmament, lat. firmamentum)

1. (astronomie antică) sfera de deasupra planetelor care înconjoară pământul și de care se consideră că sunt atașate stelele fixe.
2. (în cosmologia biblică) spațiu ceresc care separă apele superioare de apele inferioare.
3. boltă cerească; cer.

parantelie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paranthélie)

1. (astronomie) fenomen optic constând dintr-o pată luminoasă rotundă, colorată, cu diametrul aproximativ egal cu al Soarelui, pe cercul parhelic; soare fals.