Dictionar

menolog

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. ménologe, it. menologio)

1. (biserică) martirologiu împărțit în douăsprezece părți, pentru cele douăsprezece luni ale anului; sinaxar; minologhion.
2. (var.) menologiu.
 

nepocăit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + pocăit)

1. care nu s-a pocăit; care persistă în greșeală; impenitent.
2. (înv.) (biserică) care nu a primit iertarea păcatelor; (prin ext.) păcătos.