aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

anemocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémochorie)

1. (botanică) mod de dispersie a semințelor sau a diasporilor de către vânt.

anemogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémogamie)

1. (botanică) un tip de polenizare care necesită acțiunea vântului; anemofilie.

azalee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. azalée)

1. (botanică) în sens larg, sinonim cu rododendron, și fostul nume al mai multor plante din genul Rhododendron; numele vernacular desemnează astăzi așa-numiții rododendroni „chinezi” (cu frunze caduce) și rododendronii mici de interior veșnic verzi, numiți „japonezi”.
2. (botanică) arbust ornamental, originar din China, cu flori roșii, roz sau albe.

bacteriocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bactériocécidie)

1. (botanică) gală, cecidie, creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, cauzată de bacterii.

bazionim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. basionyme)

1. (botanica) primul nume latin dat unei specii de plante, de autorul care a descoperit-o; nume binomial de bază sau nume de origine în sistematica plantelor.