Dictionar

Xilofon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. xylophone)

1. instrument muzical de percuţie din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni şi esenţă, care se lovesc cu două baghete (ciocănele) de lemn, de sticlă sau de metal.


Rostrifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rostrifère)

1. prevăzut cu un rostru (cioc).


Rosteliform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. rostellum „cioc mic” + -form)

1. în formă de rostel (cioc mic).


Rostelat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rostellé)

1. cu terminația în formă de rostel (cioc mic).