Dictionar

xilofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xylophone)

1. instrument muzical de percuție din lamele de lemn, diferite ca dimensiuni și esență, care se lovesc cu două baghete (ciocănele) de lemn, de sticlă sau de metal.
 

rostrifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rostrifère)

1. prevăzut cu un rostru (cioc).
 

rosteliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic” + -form)

1. în formă de rostel (cioc mic).
 

rostelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rostellé)

1. cu terminația în formă de rostel (cioc mic).