Dictionar

Rezultate secundare ((cuiva),):

Apoteoza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.

2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.


Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Bicicletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.

2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.

3. ~ cu motor = ciclomotor.

4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.

5. (fig.; depr.) ochelari.


Buda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bouder)

1. a se arăta nemulţumit (faţă de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă.

2. (fam.) a face mutre (cuiva).


Calendar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)

1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.

2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.

3. almanah.

4. program al unor activităţi prevăzute.

5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.


Clapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)

1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.

2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.