Rezultate secundare ((drept):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)
1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)
1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coemption, lat. coemptio)
1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)
1. care confirmă, care aduce confirmare.
2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.