Dictionar

Rezultate secundare ((drept):

Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Adoptant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.

2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.


Alodial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).


Atenuant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)

1. care atenuează, care face mai puțin grav.

2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.

3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).


Coempțiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coemption, lat. coemptio)

1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.


Confirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)

1. care confirmă, care aduce confirmare.

2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.

3. (antonim) infirmativ.