Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipenné)
1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. cérambycidés)
1. (entomologie) familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung și viu colorat, cu larve xilofage; (la sg.) insectă din această familie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (endofag + -ie)
1. (entomologie) însușirea unor insecte de a se alimenta în spații închise.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. hémiptéres)
1. (entomologie) ordin de insecte având metamorfoză incompletă, dotate cu un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, cu patru aripi (uneori elitre); heteroptere; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin (ploșniță, afidă et cetera).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. lampyre, lat. lampyris)
1. (entomologie) insectă coleopteră a cărei femelă, fără aripi și fosforescentă, este numită în mod obișnuit vierme-lucitor (Lampyris noctiluca).
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. lampyridés)
1. (entomologie) familie de coleoptere, multe dintre ele emițătoare de lumină, având ca tip lampirul.