abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.

bibliofag, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. bibliophage)

1. (insectă) care distruge cărțile și actele; care mănâncă cărți.
2. (figurat) care „devorează” o carte prin lectură avidă și rapidă.

decapitație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. décapitation)

1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.

dematerializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. dématérialiser)

1. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei.
2. (fizică nucleară) a se dezintegra, a transforma particulele materiale (ale unui corp) în energie.
3. (figurat) a elimina orice referire la lucruri materiale, concrete.
4. (anton.) a (se) rematerializa.

demențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démentiel)

1. care ține de demență; referitor la demență sau la demenți; dement.
2. (figurat) care este excesiv, foarte derezonabil; caracterizat prin nebunie, ridiculitate, impracticabilitate.
3. (argotic) extrem de bun.