Intelectualism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. intellectualisme)

1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea.

2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale.

3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral.

4. (filozofie) doctrină metafizică conform căreia totul în univers este subordonat inteligenței.

5. tendința unei persoane de a-și privilegia abilitățile intelectuale.

6. caracter al unei opere de artă în care predomină aspectul intelectual.

---

Involuat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (involua)

1. care s-a întors la stadiul de dezvoltare anterior; care a regresat.

2. (filozofie) care regresează, care nu evoluează pozitiv.

3. (biologie) care nu se dezvoltă normal.

4. care s-a întors în timp.

5. (anatomie) care este invaginat, pliat spre interior.

6. (botanică) (despre frunze, petale) care se rulează din exterior spre interior.

---