Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. desquamation)
1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diagenèse)
1. (geologie) totalitatea proceselor de transformare a sedimentelor într-o rocă sedimentară; nume dat tuturor transformărilor suferite de straturile geologice după depunerea lor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Kieselgur)
1. (geologie) rocă sedimentară silicioasă, poroasă și friabilă, formată prin acumularea cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit.
2. (var.) chiselgur, kiselgur.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., it. lido)
1. (geologie) fâșie nisipoasă care separă o lagună de mare; perisip.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. loess, germ. Loess)
1. (geologie) rocă argiloasă de origine eoliană și periglaciară, din particule fine, gălbui, foarte bogată în săruri minerale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. oolithe)
1. (geologie) granulă sferică de calcar, compusă dintr-un nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.) înconjurat de straturi concentrice fine suprapuse și asemănătoare cu un ou de pește; ooid.