catedrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathédrale)

1. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop.

clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

decoltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.

intensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intensif)

1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi.
2. cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție pe o suprafață de teren.
3. (fiz.; despre mărimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă.

sumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)

1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulți termeni; total.
2. anumită cantitate de bani.
3. număr (mare); mulțime.

îndepărtat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. îndepărta)

1. care este situat la (mare) distanță; depărtat.
2. venit de departe.
3. care s-a petrecut de mult.
4. concediat.
5. distanțat sufletește.
6. deviat de la ceva prestabilit.