Rezultate secundare ((marină)):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)
1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embardée)
1. (marină) abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. caboter)
1. (marină) a naviga de-a lungul coastelor, din port în port, pentru transportul mărfurilor; a face cabotaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. contrassaluto)
1. (marină) salut întors de o navă care tocmai a fost salutată; răspuns la un salut.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. contre-torpilleur)
1. (marină) navă militară rapidă, cu capabilități antiaeriene, antisubmarin și anti-navă, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor inamice, precum și pentru escortarea navelor mari sau care nu se pot apăra; distrugător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. évitage)
1. (marină) poziția pe care o ia o navă, sub acțiunea vântului și a curenților, în jurul punctului său de ancorare; evitare.