balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

gamomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gamomanie)

1. (medicină) manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute; mania căsătoriei.

intubație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intubation)

1. acțiunea de a intuba și rezultatul ei; intubare.
2. (medicină) introducerea temporară a unui tub (din metal, plastic sau alt material) într-un canal anatomic (respirator, sanguin, intestinal) pentru diferite scopuri.
3. (med.) introducerea în trahee a unui tub flexibil conectat la un aparat de anestezie.
4. (med.) acțiunea de a introduce un tub în traheea unui pacient pentru a-i permite să respire.
5. (antonim) detubare.

involutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. involutif)

1. care se referă la o involuție; cu caracter de involuție; propriu involuției.
2. (biologie) care este marcat de regresie.
3. se spune despre procesele asociate cu îmbătrânirea.
4. (matematică) relativ la o involuție, funcția omografică identică cu reciproca ei; care, efectuată de 2 ori, se anulează, fiind propria ei inversă.
5. (medicină) care are legătură cu regresia spontană sau indusă a unui țesut, organ sau organism.
6. (botanică) care se răsucește din exterior spre interior; involut.
7. (antonim) evolutiv.

libido

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. libido)

1. (biologie) impuls natural spre activitatea sexuală; poftă, apetit, dorință.
2. (medicină) energie care determină căutarea instinctivă a plăcerii, a satisfacției sexuale.
3. (la Jung) orice formă de energie psihică.

maldigestie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maldigestion)

1. digestie incompletă; digestie proastă, rea.
2. (medicină) incapacitatea de a descompune moleculele mari de alimente din lumenul intestinal în componentele lor mai mici.