Dictionar

Balsamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.

2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.

3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.

4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.

5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.

6. plantă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.

7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.

8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.


Bisturnaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bistournage)

1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur şi berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.


Epizootologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (epizootie + -logie)

1. (medicină veterinară) disciplină care se ocupă cu studiul epidemiilor la animale; studiul epizootiilor.


Gamomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gamomanie)

1. (medicină) manie a psihopaţilor erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute; mania căsătoriei.


Intubaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intubation)

1. acțiunea de a intuba și rezultatul ei; intubare.

2. (medicină) introducerea temporară a unui tub (din metal, plastic sau alt material) într-un canal anatomic (respirator, sanguin, intestinal) pentru diferite scopuri.

3. (med.) introducerea în trahee a unui tub flexibil conectat la un aparat de anestezie.

4. (med.) acțiunea de a introduce un tub în traheea unui pacient pentru a-i permite respire.

5. (antonim) detubare.


Involutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. involutif)

1. care se referă la o involuţie; cu caracter de involuţie; propriu involuției.

2. (biologie) care este marcat de regresie.

3. se spune despre procesele asociate cu îmbătrânirea.

4. (matematică) relativ la o involuție, funcția omografică identică cu reciproca ei; care, efectuată de 2 ori, se anulează, fiind propria ei inversă.

5. (medicină) care are legătură cu regresia spontană sau indusă a unui țesut, organ sau organism.

6. (botanică) care se răsucește din exterior spre interior; involut.

7. (antonim) evolutiv.