antidinastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antidynastique)

1. (politică) care luptă împotriva unei dinastii; care se opune acesteia.

antiegalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalităţii sociale a oamenilor.
2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.
3. (antonim) egalitarism.

antitotalitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antitotalitaire)

1. (politică) care se opune totalitarismului, regimurilor totalitare; antitotalitarist.

aristocrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

autoritarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoritarisme)

1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.