Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)
1. (bot.) specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină.
2. (var.) tamarică, tamarisc, tamarișcă, tamarix (s.m.), (regional) tamarice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (furnicar + -ie)
1. mulțime de furnici; (regional) furnicamă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mahmur + -eală)
1. faptul de a fi mahmur, stare caracteristică a omului care nu s-a trezit complet din beție sau din somn; buimăceală, mahmurie, (regional) mahmur.
2. proastă dispoziție, posomoreală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mucegăi)
1. acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire.
2. acoperire cu un strat de mucegai; mucezeală.
3. (rar; concret.) strat de mucegai.
4. (var.) (regional) mucigăire.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (murseca + -ătură)
1. (popular) mușcătură de animal sălbatic sau de câine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zugrav + -iță)
1. femeie care a îmbrățișat meseria de zugrav; femeie-zugrav.
2. (regional) femeie specializată în ornamentarea crucilor (cu picturi).