tamariscă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)
Etimologie: (germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)
1. (bot.) specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină.
2. (var.) tamarică, tamarisc, tamarișcă, tamarix (s.m.), (regional) tamarice.