Dictionar

tamariscă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)

1. (bot.) specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină.
2. (var.) tamarică, tamarisc, tamarișcă, tamarix (s.m.), (regional) tamarice.
 

jupuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. jupui)

1. (despre corp ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit.
2. (despre piele) luat, tras de pe corp; descuamat; julit.
3. (despre arbori) curățat de coajă; cojit.
4. (despre lucruri) deteriorat, ros, uzat.
5. (despre pereți, tencuială) coșcovit.
6. (figurat; despre oameni) jefuit.
7. (regional; despre cai) bătrân și slab.
8. (Transilvania) lovit.
9. (var.) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat.
 

furnicărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (furnicar + -ie)

1. mulțime de furnici; (regional) furnicamă.
 

mahmureală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mahmur + -eală)

1. faptul de a fi mahmur, stare caracteristică a omului care nu s-a trezit complet din beție sau din somn; buimăceală, mahmurie, (regional) mahmur.
2. proastă dispoziție, posomoreală.
 

mucegăire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mucegăi)

1. acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire.
2. acoperire cu un strat de mucegai; mucezeală.
3. (rar; concret.) strat de mucegai.
4. (var.) (regional) mucigăire.
 

mursecătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (murseca + -ătură)

1. (popular) mușcătură de animal sălbatic sau de câine.
2. (regional) rană vindecată.