Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. îndemna)
2. ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indemne, lat. indemnis)
1. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. inde minare)
1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndemna)
1. acțiunea de a (se) îndemna; îndemn.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru.
4. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede.
5. (pop) hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îndemna)
1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (îndemna + -tură)
1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.
2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. aktivizirovati)
1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adhortativ)
1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocation, lat. allocatio)
1. alocare; sumă prevăzută şi destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizaţie alocată de stat cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. avanti)
1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.