învățătorește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (învățător + -ește)

1. ca învățătorii.

definitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.
2. profesor (sau învățător) ~ = profesor (sau învățător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârșit, la urma urmelor.

definitivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.
2. grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.

gramatist

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. grammatiste, lat. grammatista)

1. învățător (care preda alfabetul) în școlile elementare din Grecia antică.
2. profesor, specialist în gramatică.
3. (depreciativ) gramatician îngust la minte, care ține doar la aplicarea strictă a regulilor.

institutor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instituteur, lat. institutor)

1. (în trecut) învățător (la oraș).

monitor 3, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. moniteur, lat. monitor)

1. elev mai în vârstă și mai capabil care, în anumite sisteme de învățământ, îl ajută pe învățător în predare și în menținerea ordinii.
2. supraveghetor (în munca expusă radiațiilor ionizate).
3. (s.n.) titlu al anumitor ziare sau publicații periodice.

normal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. normal. lat. normalis, it. normale)

1. adj. firesc, comun, obișnuit.
2. (despre oameni) sănătos (fizic și psihic).
3. conform unor norme.
4. (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent.
5. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.
6. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normal într-un punct dat la suprafața secționată.
7. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii.
8. s. f. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact.
9. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință.