Dictionar

Rezultate principale (îmbălța):

îmbălța

Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (în- + balț)

1. a pune vălul pe capul miresei, a lega balțul pe capul miresei; a îmbrobodi, (reg.) a înhobota.

2. (var.) (reg.) a îmbălți, (reg.) a îmbălțui.


Rezultate secundare (îmbălța):

îmbălțare

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (vb. îmbălța)

1. punere a vălului pe capul miresei; îmbrobodire, (înv., reg.) înhobotare.

2. (var.) îmbălțire.


îmbălțat, -ă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (vb. îmbălța)

1. (despre mireasă) care este acoperită cu vălul; (reg.) înhobotat.

2. (despre o haină) îmbăierat.


înhobotat, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (vb. înhobota)

1. (despre mirese) cu capul învelit cu hobotul; (înv.) îmbălțat.

2. (fig.) acoperit.

3. (prin ext.) captivat.