Dictionar

îmbătrânire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îmbătrâni)

1. faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe; îmbătrânit, (înv.) bătrânire.
2. (tehn.) tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da cât mai repede calitatea de vechime; maturare.
 

îmbătrânire; decrepitudine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT decrepitudo
2. FR décrépitude
3. EN decrepitude
4. DE Älterung
5. RU стaрение
6. HU elöregedés, elvénülés, érlelés, érlelődés; elaggottság, aggkori gyengeség
 

catabioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. catabiosis)

1. degenerare a celulelor ca urmare a maturării și îmbătrânirii.
2. procesul de îmbătrânire și degradare fizică.
 

citogerontologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cito- + gerontologie)

1. ramură a gerontologiei care studiază îmbătrânirea la nivelul celular.
 

filogerontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phylogérontique)

1. (despre organisme) aflat în faza de îmbătrânire a evoluției sale.
 

filogerontism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylogérontisme)

1. teorie care suține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor.
 

geriatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gériatrie)

1. ramură a gerontologiei care studiază aspectele medicale ale îmbătrânirii.
 

-GERIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. geraios „bătrân”)

1. „bătrânețe, îmbătrânire”.