Dictionar

Rezultate secundare (îmbinare,):

Analogrif

Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)

1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.


Armonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.

2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.

3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.

4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.

5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.


Asamblaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assemblage)

1. asamblare.

2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.

3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parţiale.


Asintactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asyntactique)

1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.

2. (antonim) sintactic.


Baionetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.

2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.

3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.


Bridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.

2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.

3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.

4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.

5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.