cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

consommé

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. consommé)

1. bulion de carne sau pește, de obicei îmbogățit cu legume și ierburi, concentrat după o gătire îndelungată.
2. (var.) consomé, consomeu.

preconcentrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + concentrat)

1. produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.

câștigat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. câștiga)

1. care a fost obținut de cineva; dobândit.
2. (despre oameni) care s-a ales cu un folos (din ceva), care și-a îmbogățit cunoștințele, experiența.

ciocoaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ciocoi + -oaică)

1. termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la țară); nevastă de om îmbogățit de curând sau soție de ciocoi; (prin ext.) boieroaică.

ciocoit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ciocoi)

1. care a devenit ciocoi; parvenit.
2. îmbogățit prin mijloace necinstite.