Dictionar

ghiontire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ghionti)

1. acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei; îmboldire, îmbrâncire, lovire.
 

îmbrâncitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îmbrânci + -tură)

1. faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă); îmbrâncire, ghiont.
 

împingătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (împinge + -[ă]tură)

1. ghiont; îmbrâncire, îmbrâncitură; împinsătură.