îmbumba
Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Etimologie: (în- + bumb)
Etimologie: (în- + bumb)
1. a coase nasturi; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.
2. (fig.) a închide ochii, a muri.
3. (var.) (reg.) a îmbumbia.
4. (anton.) a dezbumba.