Dictionar

imparțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.
 

imparțialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparțial; nepărtinire, obiectivitate.
 

subîmpărți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. subdiviser)

1. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide.
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.
 

birr

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. birr)

1. unitatea monetară a Etiopiei din 1931, împărțită din 1944 în 100 santime (centime).
 

borseletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. borselletta)

1. borsetă mică, împărțită în general în compartimente, unde se pun actele, banii et cetera; borselină.
 

borselină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. borsellino)

1. geantă mică (din piele de exemplu), împărțită în general în compartimente, unde se pun actele, banii et cetera; borseletă.
 

boxa 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (boxă)

1. a împărți o încăpere în boxe.
 

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.