Dictionar

Rezultate principale (împodobit;):

împodobit

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (vb. împodobi)

1. care este gătit, căruia i s-au pus podoabe; ornamentat.

2. înfrumusețat.

3. (s.n.) împodobire.


Rezultate secundare (împodobit;):

Ornamentat; împodobit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odornatus; sculpturatus

2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé

3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate

4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt

5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный

6. HU díszített, ékesített


Bucraniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. bucranium, fr. bucrane)

1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichităţii şi a Renaşterii.


Camee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camée)

1. piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief.


Columnă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. columna)

1. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric.


Constelat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. constellatus, fr. constellé)

1. împodobit, presărat cu stele.

2. (fig.) acoperit, plin de...


Corintic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.

2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.


Diademă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal preţios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalităţii sau unele grade ecleziastice.

2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.