Rezultate principale (împodobit;):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (vb. împodobi)
1. care este gătit, căruia i s-au pus podoabe; ornamentat.
Rezultate secundare (împodobit;):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT odornatus; sculpturatus
2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé
3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate
4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt
5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. bucranium, fr. bucrane)
1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichităţii şi a Renaşterii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camée)
1. piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. columna)
1. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. constellatus, fr. constellé)
1. împodobit, presărat cu stele.
2. (fig.) acoperit, plin de...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. korinthisch)
1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadème, lat. diadema)
1. podoabă din metal preţios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalităţii sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.