Dictionar

adversar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forţelor armate contrarevoluţionare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

algicid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. algicide)

1. (substanţă) care distruge algele.
2. I. califică o substanță capabilă să distrugă algele.
3. II. pesticid împotriva algelor.
 

aluminizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aluminisation)

1. (tehn.) acoperire cu aluminiu, la temperatură ridicată, a metalelor feroase pentru a le proteja împotriva oxidării; aluminizat, alitare.
 

amazonomahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.
2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.