derelicțiune
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. déréliction)
Etimologie: (fr. déréliction)
1. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă.