Dictionar

difuz; împrăștiat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT diffusus
2. FR diffuse
3. EN diffuse; widely spreading
4. DE unregelmäßig ausgebreitet; weitschweifig; zerstreut
5. RU дифузный; рaскидистый; рaссеянный
6. HU diffúz, szétszórt, szétomló, szétálló
 

anemospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémospore)

1. (bot.) spor împrăștiat prin vânt.
 

aviochimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aviochemisch)

1. referitor la tratamentul modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion.
 

burgadă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. bourgade)

1. burg mic ale cărui case sunt mai împrăștiate decât în oraș; târgușor.
 

difuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffus, lat. diffusus)

1. răspândit în mai multe părți, împrăștiat.
2. lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă.
3. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului.
 

sintetizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sintetiza + -tor)

1. care sintetizează.
2. care produce prin sinteză, care realizează sinteza unei substanțe.
3. care redă pe scurt conținutul unei cărți, al unei lucrări, al unei expuneri etc.
4. care reunește fapte sau informații împrăștiate și le reunește într-un tot coerent.
 

spray

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. spray)

1. dispozitiv pentru pulverizare a unor substanțe cosmetice, insecticide etc.; atomizor.
2. substanță împrăștiată cu un asemenea dispozitiv.
3. pulverizarea și proiectarea apei de mare ca urmare a deferlării valurilor pe faleză.